Primii autori de hărţi au fost vechii greci, fiind cunoscută harta lui Alexandru din Milet din anul 577 î. Hr., urmate de cele 26 de hărţi ale astronomului, matematicianului şi geografului Ptolemeu dun Alexandria, hărţi folosite până în secolul XVI. În evul mediu, hărţile erau realizate după spusele navigatorilor, care călătorind din port în port, făceau o descriere amănunţită a coastelor. În epoca Renaşterii, marinarii au deprins ştiinţa măsurăturilor exacte. În 1569, flamandul Gerpard Kremer, cunoscut sub numele de Mercator, a reprezentat în 18 file ansamblul lumii, cunoscute la acea vreme, ţinând cont de relieful şi sfericitatea Terrei. Primele hărţi ale ţărilor europene apar în 1530, iar cea dintâi hartă a Americii de Nord datează din 1677 şi-i aparţine lui John Foster. În Moldova, prima hartă i-a aparţinut lui Dumitrie Cantemir, fiind un supliment al operelor sale „Descrierea Moldovei”.
Primul glob pământesc este realizat în epoca Renaşterii, în 1492 de generalul Behaim, fiind o sinteză a cunoştinţelor acumulate de la navigatori şi a cele moştenite de Ptolemeu. În 1570, flamandul Ortelius publică o lucrare constând din 53 de planşe cu 70 de hărţi, acesta fiind primul atlas din lume. Hărţile moderne sunt foarte exacte fiind create cu ajutorul informaţiilor transmise de sateliţi.