Proiectiile cartografice ale Globului Pământesc -
Prezentare Interactivă

• Desertul la nivel global ocupa aproape o treime din suprafaţa de uscat a planetei?

• In fiecare an cad pe suprafata terestra in jur de 1000 de tone de praf cosmic?

• In fiecare secunda, pamantul este lovit de peste 100 de fulgere? Numarul de fulgere ce au loc in atmosfera este insa mult mai mare...?

• Aproximativ 90% din populatia intregii planete locuieste in emisfera nordica.?

• In ciuda aparentelor, doua treimi din suprafata intregului continent african se afla in emisfera nordica.

• Desi nu pare, Chicago este mult mai aproape de Moscova decat este de Rio de Janeiro.

• Doar 5% din suprafata acoperita de oceane pe Terra a fost cartografiata atat de detaliat pe cat a fost suprafata planetei Marte.

• Aproximativ 6.000 de fulgere lovesc Pamantul in fiecare minut.

Ideea sfericității Pământului a fost susținută de către Pitagora și Herodot și a fost dovedită de către Aristotel (secolul al IV-lea î.e.n.) și Eratostene (secolul al III-lea î.e.n.) prin executarea unor măsurători asupra arcului de meridian în Egipt. Tot din această perioadă provine și primul glob geografic a cărui creație este atribuită lui Crates.

Primii autori de hărţi au fost vechii greci, fiind cunoscută harta lui Alexandru din Milet din anul 577 î. Hr., urmate de cele 26 de hărţi ale astronomului, matematicianului şi geografului Ptolemeu dun Alexandria, hărţi folosite până în secolul XVI. În evul mediu, hărţile erau realizate după spusele navigatorilor, care călătorind din port în port, făceau o descriere amănunţită a coastelor. În epoca Renaşterii, marinarii au deprins ştiinţa măsurăturilor exacte. În 1569, flamandul Gerpard Kremer, cunoscut sub numele de Mercator, a reprezentat în 18 file ansamblul lumii, cunoscute la acea vreme, ţinând cont de relieful şi sfericitatea Terrei. Primele hărţi ale ţărilor europene apar în 1530, iar cea dintâi hartă a Americii de Nord datează din 1677 şi-i aparţine lui John Foster. În Moldova, prima hartă i-a aparţinut lui Dumitrie Cantemir, fiind un supliment al operelor sale „Descrierea Moldovei”.

Primul glob pământesc este realizat în epoca Renaşterii, în 1492 de generalul Behaim, fiind o sinteză a cunoştinţelor acumulate de la navigatori şi a cele moştenite de Ptolemeu. În 1570, flamandul Ortelius publică o lucrare constând din 53 de planşe cu 70 de hărţi, acesta fiind primul atlas din lume. Hărţile moderne sunt foarte exacte fiind create cu ajutorul informaţiilor transmise de sateliţi.

Circumferință: la ecuator 40.075,02 kmş la meridiane: 40.007,86 km
Suafața 510.065.600 kmp din care: Uscat 148.939.100 kmp (29,2 %) si Apă 361.126.400 kmp (70,8 %)

Înclinarea axei 23° 26' 21"

De principiu, forma Pământului este una sferică. Acesta este cel mai simplu model de explicare a formei planetei. Raza planetei are o lungime de aproximativ 6.371 de kilometri, iar numărul variază între 6.353 și 6.384 de kilometri, în funcție de locul din care măsurăm.

Deoarece forma Pământului nu este chiar o sferă, acesta poate fi considerat și elipsoid de rotație. Acesta reprezintă o definiție ceva mai corectă când vine vorba de forma planetei;

Geoidul reprezintă o altă formă a planetei, una convențional acceptată, folosită îndeosebi pentru măsurarea cotelor. Aceasta ia în calcul nivelul mediu al apei, față de care se fac calcule pentru a afla verticala unui loc anume. Între geoid şi elipsoid există o diferenţă de plus-minus 100 m, volumul acestora fiind identic. Această formă ne arată doar că planeta este mai turtită la poli și mai bombată la Ecuator, având în vedere efectele rotației în jurul propriei axe.

Pământul, ca şi planeta particulara, este definit şi ca având forma de terroid sau telluroid.

Neconventional, forma Pământului cea mai apropiata de un obiect este cea de PARĂ